Andrea Appiani l-a pictat pe Marele Napoleon (aprox. 1805) ca Rege al Italiei, combinând simboluri romane (coroana de laur) și medievale de putere.
Aici îl vedem pe Napoleon, deja ca Rege, lăsând în urmă rolul de general al Republicii. Aceasta este lucrarea pe care Andrea Appiani a realizat-o, se estimează, în jurul anului 1805, când corsicanul a preluat puterea în Italia. Această imagine, pictată în ulei, se află acum la Muzeul Napoleonian (Musée Napoléonien) de pe Insula Aix (Ile d’Aix). Dar ce reprezintă o astfel de imagine? Este o dovadă a puterii, dar și o construcție a acestei puteri. Napoleon poartă simboluri vechi și noi— are coroana de laur a împăraților romani, iar în același timp își sprijină mâna pe Coroana de Fier a Lombardiei, asemenea unui nou Carol cel Mare. Arta devine aici servitoare a politicii, iar Appiani, artistul, redă ideea de Suveran. Și această idee… câte războaie a provocat, cât sânge a fost vărsat. Gândindu-mă la acestea, uneori sufletul meu obosește.
Regia Gloriei
Fiecare imagine regală este o formă de regie. Artistul compune ceea ce trebuie să vadă spectatorul, și chiar ceea ce trebuie să creadă, depășind simpla reprezentare a celor văzute. Appiani era un maestru în acest sens.
Privirea Inaccesibilă
În primul rând, privirea. Unde se uită Napoleon? Privirea lui se îndreaptă dincolo de noi, poate spre un viitor incert, sau spre destinul pe care el credea că îl aduce. Este o privire aproape rece, plină de încredere, dar și cu o notă de melancolie, asemenea acelora care realizează lucruri mărețe, dar conștientizează greutatea istoriei pe care o poartă. Există doar certitudinea absolută a bărbatului care se convinge pe sine că legile și zeii sunt de partea lui. Această certitudine, aproape o îngâmfare, se reflectă în postura corpului și în tăcerea buzelor.
Aurul și Fierul
Apoi, simbolurile. Această îmbrăcăminte este o mantie grea, aproape purpurie, decorată cu aur și medalii. Dantela albă de la gât reflectă moda vremii, iar întreaga lucrare transmite o senzație de bogăție și putere. Și, desigur, coroanele. Coroana de laur de pe cap evocă Roma lui Cezar— Napoleon ca un nou Augustus. Totuși, mâna sa dreaptă se sprijină pe cealaltă coroană, cea veche, Coroana de Fier a Lombardiei. Această coroană spune o altă poveste. Spune povestea regilor goți, a lombarzilor, și chiar a lui Carol cel Mare. Napoleon dorește să fie Împărat Roman și, în același timp, moștenitor al conducătorilor medievali ai Europei. Leagă totul, își însușește totul. Appiani a pictat toate acestea, pentru că așa trebuiau să apară. Arta ca propagandă, un concept vechi, dar mereu același.
