Pictură în ulei din 1867 de la Mănăstirea Vatopedi, reprezentându-l pe Sf. Atanasie III Patellaros, Patriarhul Constantinopolului, la o vârstă matură.
În fața noastră se află o figură impunătoare, aproape severă, îmbrăcată în splendoarea veșmintelor patriarhale. Este Sf. Atanasie III Patellaros, așa cum a fost surprins în această pictură din 1867, păstrată la Mănăstirea Vatopedi. Această lucrare nu este doar o imagine religioasă; reprezintă un document istoric, o fereastră vizuală către tumultuosul secol XVII. Viața acestui om a fost o aventură neîntreruptă. Născut în Rethymno în jurul anului 1597, Atanasie a trăit într-o perioadă de schimbări radicale și conflicte, care au modelat parcursul lumii ortodoxe, evidențiind relațiile complexe dintre biserica greacă și cea rusă. Istoria bisericii din Rusia este plină de momente definitorii de interacțiune (Lallos). Dar cum poate un portret să surprindă esența unei vieți marcată de trei patriarhii, exiluri și un sfârșit departe de țară? Răspunsul se află în detaliile reprezentării, care ne invită să descifrăm un parcurs plin de credință, diplomație și suferință, iluminând o perioadă crucială pentru ortodoxie (Miron).
O Viață Dedicată Bisericii și Diplomatului
Drumul lui Atanasie Patellaros către Tronul Ecumenic a fost rapid și plin de provocări. A studiat filozofie și teologie, s-a distins prin erudiția sa și a avansat rapid în cele mai înalte funcții bisericești, ajungând să devină Mitropolit al Thessalonicului. Prima sa alegere ca Patriarh al Constantinopolului, în 1634, a fost extrem de scurtă, durând doar patruzeci de zile, deoarece intrigile și intervențiile Porții Otomane au dus la destituirea sa imediată, o practică obișnuită în acea perioadă tumultoasă.
Nu s-a lăsat descurajat. A revenit pentru a doua oară pe tronul patriarhal în 1635 pentru doar câteva zile, iar pentru a treia și ultima dată în 1652, rămânând din nou pentru o perioadă foarte scurtă. Aceste mandate întrerupte, în loc să-l slăbească, l-au transformat într-un diplomat experimentat și un călător neobosit care căuta sprijin pentru neamul său aflat în suferință. Îngrijorarea sa constantă pentru supraviețuirea Patriarhiei și a populației ortodoxe sub jugul otoman l-a determinat să se îndrepte spre Rusia ortodoxă. Cine ar fi putut anticipa că acest ierarh încercat va găsi ultimul și poate cel mai important rol al vieții sale la mii de kilometri distanță, în inima imperiului rus? Acolo, la curtea Țarului Alexei, Atanasie s-ar conecta profund cu una dintre cele mai emblematice și controversate personalități din istoria Rusiei, Patriarhul Nikon (Spinka). Ascensiunea acestuia la putere a fost un eveniment care a schimbat pentru totdeauna peisajul (Lobachev).
Prezența lui Atanasie la Moscova a coincis cu începutul unei mari crize religioase. Patriarhul Nikon, o figură dinamică și autoritară, a inițiat o amplă reformă bisericească menită să corecteze cărțile și practicile liturgice rusești, astfel încât să se alinieze complet standardelor grecești ale vremii (Kain). Această încercare, deși teoretic corectă, a provocat reacții uriașe, conducând la celebrul Schism al Vechi-credincioșilor (Raskol), care a divizat profund poporul rus timp de secole. Atanasie III, cu prestigiul său de fost Patriarh Ecumenic, i-a oferit lui Nikon sprijinul teologic și moral necesar, susținând că schimbările erau esențiale pentru întoarcerea la tradiția ortodoxă autentică. El însuși, având o perioadă de ședere pe Muntele Athos, a adus autoritatea Orientului grec, ajutând poporul rus prin cuvânt, fapte și scrieri, într-o perioadă în care viața lui Nikon era în centrul evenimentelor (Шушерин). A decedat în 1654 și a fost înmormântat așezat pe tronul său, conform unei vechi tradiții, ca simbol al unei veșnice veghetori pastorale. Memoria sa este cinstită ca sfânt, Sf. Atanasie al Șezătorului, atât de Biserica Greacă, cât și de Biserica Rusă.
Chipul Sf. Atanasie III este redat cu realism, subliniind înțelepciunea și suferințele care i-au marcat viața tumultoasă.
Bibliografie
Kain, K. Imaginea Patriarhului Nikon în Istoria și Cultura Rusă. 2004. Universitatea din Michigan de Vest, teză de doctorat.
Lallos, A. Istoria bisericii din Rusia: teoria celei de-a Treia Rome. dspace.lib.uom.gr.
Lobachev, S. V. „Ascensiunea Patriarhului Nikon la Putere”. Revista Slavonă și Est-Europeană, 2001.
Miron, C. Ortodoxia în descrierile occidentale (secolele XIV-XVII). 2010. Universitatea Aristotel din Salonic, teză de doctorat.
Шушерин, И. К. De la țăran la Patriarh: Povestea nașterii, răscoalei și vieții Preafericitului Nikon, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii. 2007. Lexington Books.
Spinka, M. „Patriarhul Nikon și Subordonarea Bisericii Ruse Statului”. Istoria Bisericii, 1941.
