Înălțarea Sfintei Cruci, o miniatură detaliată din Menologionul lui Vasile al II-lea, datând din jurul anului 985.
O operă de artă concentrează o întreagă epocă. Ne referim la miniatura Înălțării Sfintei Cruci, o capodoperă realizată în jurul anului 985 în Constantinopol, care este acum păstrată în Biblioteca Apostolică a Vaticanului, făcând parte din celebrul Menologion al lui Vasile al II-lea (Cod. Vat. Gr. 1613 f. 35). Această scenă, care ilustrează o ceremonie religioasă importantă, ne transportă în inima ideologiei imperiale bizantine și a producției artistice a dinastiei macedonene. Cum a reușit un artist din secolul al X-lea să redea cu atâta vivacitate și teatralitate un eveniment atât de semnificativ? Răspunsul se află în detaliile compoziției, care, în ciuda dimensiunilor sale reduse, dezvăluie o percepție monumentală a spațiului și a prezenței umane, caracteristică celor mai bune manuscrise ilustrate ale perioadei (Kastrinakis). Această lucrare nu este doar o imagine; este o fereastră către sufletul unei imperii.
Compoziția și Personajele
Compoziția este riguros structurată. În centrul ei, pe un amvon impunător din marmură, se află figura Patriarhului, care ridică cu ambele mâini o cruce ornamentată, centrul întregii scene. Această figură centrală, probabil Patriarhul Trifon sau Nicolae al II-lea Hrisovul, nu este doar o persoană, ci axa în jurul căreia se desfășoară întreaga acțiune, punctul spiritual și vizual care ghidează privirea spectatorului prin curbele arhitecturale ale fundalului ce reprezintă interiorul unei biserici. Impresionismul momentului este aproape palpabil.
Axul Central: Patriarhul și Crucea
Patriarhul, îmbrăcat în veșminte simple, dar prețioase, cu o expresie serioasă și cu barbă, privește spre cer, ridicând crucea într-o mișcare plină de solemnitate și putere. Crucea, deși mică, este redată cu o atenție deosebită la detalii, sugerând valoarea sa ca un artefact prețios. Poziția sa, ușor înclinată spre dreapta, conferă o senzație de dinamism structurii statice a imaginii, transformând un act ritualic într-un eveniment viu care se desfășoară în fața noastră. Este momentul revelației.
Implicarea Clerului și a Poporului
Figurile care încadrează axul central exprimă emoții intense, de la uimire și evlavie până la surpriză, surprinzând impactul psihologic al evenimentului asupra celor prezenți (Cantone). La stânga și la dreapta amvonului, clerul îmbrăcat în veșminte albe și felonuri închise la culoare participă la acțiune; unul ține o lumânare, în timp ce alții privesc spre cruce cu mâinile în poziție de rugăciune sau admirație, expresiile fețelor lor fiind redată cu o precizie remarcabilă de artist. Această diversitate a reacțiilor creează o atmosferă de teatralitate, ca și cum am asista la o scenă dintr-o dramă antică, unde fiecare personaj joacă un rol distinct în narațiunea generală. Abordarea umanistă este evidentă.
Expresiile de admirație pe fețele clerului reflectă măiestria artistului în redarea emoțiilor.
Identitatea Artistică și Simbolismul Operei
Cine se află în spatele acestei creații? Deși Menologionul este o lucrare colectivă, cu cel puțin opt artiști diferiți lucrând sub îndrumarea imperială, această miniatură specifică dezvăluie o mână cu o dexteritate excepțională în teatralitate și redarea complexității arhitecturale, așa cum se subliniază într-o [legătură suspectă eliminată] referitoare la miniaturi (Ševčenko). Renașterea macedoneană este prezentă. Moștenirea clasică, cu accent pe plasticitatea formelor și senzația de adâncime, coexistă armonios cu spiritualitatea bizantină, creând un efect care este atât realist, cât și transcendent, o echilibrare artistică ce caracterizează poezia bizantină și arta din vremea lui Vasile al II-lea (Lauxtermann).
Arta Miniaturilor lui Vasile al II-lea
Utilizarea culorii este magistrală. Tonurile calde ale fundalului de aur contrastează cu culorile mai reci ale veșmintelor și ale amvonului de marmură, creând o tensiune vizuală care subliniază dramatismul scenei. Faldurile hainelor sunt redată cu tușe rapide și nervoase, conferind volum și mișcare figurilor, în timp ce arhitectura bisericii din fundal, deși schematică, oferă senzația necesară de spațiu, plasând evenimentul într-un cadru specific și recognoscibil. Această tehnică nu doar că demonstrează abilitatea artistului. De fapt, servește narațiunii.
Simbolismul Fundalului de Aur
Fundalul de aur nu este doar un element decorativ, ci funcționează ca un simbol puternic al luminii divine și al eternității, izolând scena de timpul și spațiul pământesc și conferindu-i o dimensiune transcendentă. Astfel, crucea nu este prezentată doar ca un artefact istoric, ci se transformă într-un simbol al triumfului și al puterii spirituale care radiază în spațiu, un subiect care a preocupat intens iconografia bizantină și semnificația Crucii (Janocha). Astfel, lucrarea devine o predică vizuală, o declarație atemporală a puterii spirituale și cosmice a Imperiului Bizantin, concentrată într-o imagine mică, dar incredibil de bogată în semnificații.
Bibliografie
Cantone, Valentina, ‘Emoții pe scenă: Femeia martir „bărbătească” în Menologionul lui Vasile al II-lea (Vat. Gr. 1613)’, în Emoții și Gen în Cultura Bizantină (Cham: Springer, 2018).
Janocha, Michaił, ‘Înălțarea Sfintei Cruci în Iconografia Bizantină (Podwyższenie Krzyża Świętego w ikonografii bizantyńskiej)’, Ikonotheka, 21 (2008).
Kastrinakis, Nicolae, ‘Renașterea tradiției bizantine în manuscrisele ilustrate din secolul al XVI-lea’, Buletinul Societății de Arheologie Creștină, 33 (2012).
Lauxtermann, Marc, ‘Poezia bizantină și paradoxul domniei lui Vasile al II-lea’, în Bizanț în anul 1000, ed. de Paul Magdalino (Leiden: Brill, 2003).
Van Tongeren, L. A. M., Înălțarea Sfintei Cruci: Către originile sărbătorii Crucii și semnificația Crucii în liturghia medievală timpurie (Leuven: Editura Peeters, 2000).
