Un portret în relief din ceară al împăratului Maximilian al II-lea de Habsburg, realizat în jurul anului 1575 de medalistul italian Antonio Abondio, se păstrează astăzi la Kunsthistorisches Museum din Viena, lucrat pe un disc de obsidian cu ramă de argint și perle. Artistul, născut la Riva del Garda în 1538 și mort la Viena în 1591, a fost un pionier al portretului policrom în ceară la curtea Habsburgilor, unde l-a servit pe Maximilian al II-lea și apoi pe succesorul acestuia, Rudolf al II-lea.
Acest mic obiect, realizat probabil la Innsbruck, concentrează ambiția artei de curte de a fixa trăsăturile unui suveran cu precizia unui pictor și materialitatea unui sculptor. Împăratul este înfățișat strict din profil, așa cum impunea tradiția monedelor antice, cu o coroană de lauri pe cap și cu un baston de mareșal în mâna dreaptă.
Arta din spatele medalionului lui Maximilian
Pe fundalul negru al obsidianului, ceara capătă plasticitatea unei picturi în ulei, redând cu o finețe aproape picturală fiecare trăsătură a feței, de la barba rară până la ridurile din jurul ochilor. Toracele, gravat cu arabescuri aurii, amintește de armura generalilor romani, iar în jurul gâtului se așază un guler înalt, plisat, și un lanț de aur, semn al rangului.
Pe umăr, o mânecă verde, masivă, cu benzi aurii, se opune țesăturii albastre care cade liber, în timp ce o centură roșie traversează oblic pieptul, amintind de onoarea militară; mâna stângă, pe jumătate ascunsă, se sprijină jos, pe torace. Pe reversul medaliei este gravată inscripția VICTORIA DACICA, ecou al ambițiilor militare ale curții împotriva otomanilor.
Moștenire a portretului roman din monetărie, această tehnică a ajuns, în mâinile lui Abondio, să devină o artă de mică sculptură de rafinament înalt, portabilă și prețioasă, făcută pentru a fi purtată sau dăruită între suverani.
