Alonissos: natură, Chora și Patitiri

Port mic în Alonissos, cu bărci ancorate, case albe pe coastă și o stâncă înaltă, stratificată, în dreapta. — Ambarcațiuni mici în golf și case pe pantă, în fața țărmului cu pietriș din Alonissos.

În partea răsăriteană a Sporadelor de Nord, Alonissos își întinde versanții împăduriți deasupra unor golfuri mici, lăsând adesea foarte puțin loc între pini și mare. Viața de azi a insulei se adună în jurul localității Patitiri. Mai sus, în vechiul Alonissos, casele se apropie una de alta, iar ulițele se deschid pe neașteptate spre larg, care din unele puncte se zărește dincolo de acoperișurile de țiglă.

Asemenea alternanțe se întâlnesc chiar și pe trasee scurte. Un versant împădurit face loc stâncii golașe; ceva mai jos apare un golf cu case, iar spre țărmurile mai îndepărtate vegetația se rărește și terenul devine mai aspru.

Verdele din Alonissos și forma țărmului

În sudul și în centrul insulei, unde pinul de Alep este un element caracteristic al vegetației, pădurile sunt întrerupte de livezi de măslini și de luminișuri prin care se zărește marea. Mai la nord, imaginea se schimbă: arbuștii de arbutus (Arbutus unedo) formează pe alocuri desișuri dese, iar în alte zone se întind suprafețe cu vegetație joasă de tip frigana. Această diferențiere este consemnată în cercetarea botanică a Cristinei Cattaneo și a lui Mauro Grano, disponibilă pe ResearchGate.

Printre dealuri se deschid cute mai adânci și râpe. Acolo unde copacii se răresc, piatra devine mai vizibilă, când deschisă la culoare sub soare, când întunecată în umbra versantului, care poate coborî până la apă. Linia țărmului se schimbă în consecință, cu accese line în unele golfuri și abrupturi stâncoase puțin mai departe.

Aproape de mal ies în evidență trecerile de culoare. Deasupra pietricelelor deschise, apa lasă să se vadă fundul; spre locurile mai adânci capătă tonuri turcoaz mai intense, până când, dincolo de golf, albastrul devine dominant.

Patitiri, capitala de astăzi

Patitiri este portul principal și capitala de astăzi a insulei Alonissos, unde se concentrează serviciile administrative și o mare parte a activității comerciale. Clădirile urcă pe versanții din jurul portului, urmând forma terenului, iar zona de la țărm leagă sosirea vapoarelor de forfota zilnică a localității. Rolul său de centru modern este descris de Organizația pentru Mediul Natural și Schimbările Climatice (NECCA).

Dinspre mare se disting mai limpede nivelurile succesive ale caselor, cu balcoanele ieșind în afară deasupra acoperișurilor mai joase și cu arbori care umplu unele goluri dintre clădiri. Pe chei, atenția se mută asupra bărcilor ancorate și a fațadelor magazinelor, acolo unde spațiul capătă scara unui drum de fiecare zi.

Numele trimite la patitiria, teascurile în care se călcau strugurii. Vechea legătură a insulei cu producția de vin conferă acestei denumiri un conținut local precis, pe care îl pune în lumină prezentarea istorică de pe ToposText, cu referiri și la comerțul cu vin al anticului Ikos.

Vechiul Alonissos pe deal

Din Chora, cum este numit vechiul Alonissos, marea se vede de sus, dincolo de acoperișuri și de versanți. Aici s-a aflat vechiul centru al insulei până la cutremurul din 1965, care a provocat distrugeri grave și a determinat o parte dintre locuitori să se mute la Patitiri, evoluție consemnată de ToposText.

Chora de astăzi își păstrează așezarea strânsă a locuințelor și îngustimea trecătorilor. O simți mergând pe jos, când fațadele se apropie una de alta și străzile își schimbă direcția ocolind clădirile; ajunge atunci o mică deschidere pentru ca marea, pierdută cu o clipă înainte în spatele unui zid, să reapară. În partea cea mai veche, în jurul Kastro-ului, această concentrare a așezării devine și mai pronunțată.

De departe domină masa compactă a caselor de pe deal. Pe ulițe însă privirea se oprește la praguri joase și curți mici, iar acoperișurile de țiglă se văd adesea de la un nivel mai jos, printre ziduri care strâmtează cerul.

Lumina după-amiezii cade oblic pe unele fațade și le lasă pe altele în umbră, după cotitura drumului.

De la Votsi la Steni Vala și Kalamakia

Așezările de coastă mai mici se întind mai ales pe latura de sud-est a insulei Alonissos, unde țărmurile sunt în general mai blânde decât cele dinspre nord-vest. La Votsi, Steni Vala și Kalamakia, porturile mici leagă locuirea de pescuit și de circulația pe mare, relație la care se referă și studiul lui Konaxis, publicat pe ResearchGate.

În aceste golfuri distanțele dintre case și apă se micșorează. Cheiul urmează conturul țărmului, bărcile sunt legate aproape una de alta, iar panta continuă imediat în spatele clădirilor, cu copaci care ajung adesea până în curți. La Votsi, pereții stâncoși abrupți ai golfului dau acestei apropieri o intensitate aparte.

Lung și îngust, golful de la Steni Vala lasă marea să pătrundă în uscat printre versanți. La Kalamakia, satul se strânge în jurul micului port, unde bărcile pescarilor rămân parte a peisajului în fața magazinelor de pe mal.

Plaje cu caracter diferit

La Kokkinokastro iese în evidență, mai întâi, culoarea pământului. Promontoriul roșiatic se înalță deasupra mării și capătă, în lumina joasă, tonuri portocalii mai adânci, după cum notează ToposText. Sub această masă stâncoasă, țărmul pare mai expus, iar albastrul apei scoate și mai mult în relief nuanța caldă a solului.

Printre plajele cunoscute ale insulei se numără și Agios Dimitrios și Leftos Gialos, alături de Chrysi Milia, după cum arată NECCA. De la o plajă la alta se schimbă deschiderea golfului și distanța dintre vegetație și apă; pe alocuri privirea trece aproape nestingherită spre larg, în alte locuri rămâne închisă între promontorii apropiate.

Pietricele deschise la culoare și ape turcoaz limpezi în Alonissos, cu țărmuri stâncoase acoperite de pini la capetele golfului. — Țărm cu pietriș în Alonissos. Fotografie: Eleni Afiontzi / Unsplash. Publicată la 15 septembrie 2021.

Pe plajele cu pietriș merită privit și ce se petrece în primii metri de apă. Pietricelele se văd sub unduiri, se întunecă de îndată ce se udă și par să se deformeze la fiecare mișcare a suprafeței. Mai în larg, când fundul nu se mai distinge, marea capătă o culoare mai adâncă, iar capetele împădurite ale golfului rămân într-o parte.

Peisajul marin dincolo de țărm

Alonissos face parte din Parcul Național Marin Alonissos – Sporadele de Nord, înființat în 1992, care cuprinde insulele și insulițele învecinate, împreună cu apele lor. O importanță deosebită are protecția focii-călugăr mediteraneene, pentru care Piperi constituie o zonă crucială de reproducere și nucleul Parcului, potrivit NECCA.

De pe țărmurile insulei Alonissos, insulele vecine apar când cu contururi limpezi, când mai estompate, în pâclă. Într-un golf adăpostit, apa poate rămâne aproape nemișcată lângă mal, în timp ce ceva mai departe se disting mici unduiri, acolo unde se termină adăpostul promontoriului.