Salt la conținut

Boboteaza în Menologhionul lui Vasile al II-lea

T. M. PafilisArtă bizantină și postbizantinăMiniaturi și manuscrise bizantine

Distribuie
Miniatura Botezului lui Hristos din Menologhionul lui Vasile al II-lea: Înaintemergătorul își pune mâna pe capul lui Hristos în Iordan, iar doi îngeri țin veșminte pe fond de aur.
Botezul lui Hristos (Boboteaza), Menologhionul lui Vasile al II-lea, sfârșitul secolului al X-lea sau începutul secolului al XI-lea. Miniatura a fost atribuită lui Gheorghe și lui Simeon. Biblioteca Vaticană, Vat. gr. 1613, p. 299.

Botezul lui Hristos în Iordan, evenimentul pe care Biserica îl prăznuiește la Bobotează, pe 6 ianuarie, este pictat pe pagina 299 a codicelui Vat. gr. 1613 din Biblioteca Vaticană. Miniatura ocupă jumătatea de jos a paginii, sub un text scurt care istorisește evenimentul zilei. Codicele este cunoscut drept Menologhionul lui Vasile al II-lea. Este un sinaxar ilustrat pentru prima jumătate a anului bisericesc, din septembrie până în februarie, cu 430 de miniaturi, iar prologul său în versuri îl leagă de împăratul Vasile al II-lea (976–1025). Fiecăruia dintre cei opt pictori i se atribuie un anumit grup de miniaturi. Scena Botezului, Ann Powell, în teza de doctorat susținută la Universitatea din Edinburgh în 1963, o atribuie pictorului Gheorghe. Anna Zacharova a propus mai târziu atribuirea ei lui Simeon.

Hristos în apa râului și cerul care se deschide

În centrul compoziției, Hristos stă drept, frontal și gol, în Iordan, care Îl acoperă până la piept. Apa, de un albastru adânc, e străbătută de tușe albe, scurte și dese, care îi redau mișcarea. Trupul însă nu-l ascunde. Culoarea râului se întinde ca un strat transparent peste trunchi și picioare, astfel încât tălpile și mâinile se conturează sub suprafață. Părul este lung, barba scurtă, iar în nimb se disting brațele crucii. Mâna dreaptă, aflată în stânga privitorului, coboară oblic, cu degetele desfăcute în jos. Cea stângă coboară aproape de trup, ușor îndoită din cot.

Sus, un segment de cerc în nuanțe gradate de albastru atinge linia roșie de deasupra a ramei miniaturii. Din el iese o mână cu o manșetă întunecată la încheietură, cu degetele îndreptate în jos. Din degete pornește o fâșie de lumină deschisă la culoare, care coboară vertical până la nimbul lui Hristos și cuprinde, puțin sub mână, un porumbel alb cu aripile desfăcute și un mic nimb. Fișa acestei pagini din Index of Medieval Art al Universității Princeton descrie aceeași dispunere: Duhul Sfânt coboară în raze din mâna lui Dumnezeu, ivită din arcul cerului. Pe această axă verticală, la înălțimea nimbului, fasciculul de lumină se întâlnește cu mâna Înaintemergătorului.

Înaintemergătorul și martorii de pe malul stâng

Ioan Înaintemergătorul stă pe malul stâng, pe o proeminență a stâncii. Are un picior îndoit și sprijinit mai sus și se apleacă înainte cu tot trupul, ca să-și pună mâna dreaptă pe capul lui Hristos. Îl vedem aproape din profil, cu părul lung și zbârlit, barba deasă și nimb. Poartă sandale și un himation cafeniu în tonuri închise, cu multe falduri adânc umbrite, care urmează îndoitura genunchiului. Cu cealaltă mână strânge o parte a veșmântului la înălțimea coapsei. În această figură coexistă avântul pasului spre apă și grija unei mișcări făcute pe un loc îngust de sprijin.

Mai în spate, la marginea compoziției, stau doi bărbați vârstnici, cu părul și barba albe, încălțați cu sandale. Primul poartă un himation alb peste un hiton albastru-deschis și ține în fața sa un fald al himationului; al doilea e învăluit într-un himation de culoarea ocrului. Fețele lor sunt grave, a primului aproape severă, și amândoi urmăresc scena. Index of Medieval Art îi numește ucenici, în vreme ce Powell vorbește despre doi apostoli. Zacharova îi identifică cu Petru și Andrei.

Îngerii și veșmintele

Pe malul opus, care urcă abrupt spre un munte roșiatic, stau doi îngeri cu nimburi și o panglică albă în păr. Cel din față, în himation alb, își apleacă ușor capul spre Hristos și ține un veșmânt albastru cu dungi, împăturit, care îi acoperă mâinile. Al doilea, mai sus și mai în spate, își întoarce fața spre privitor și ține o pânză întunecată cu benzi albe, care atârnă peste stâncă. În spatele lor se desfac aripi în tonuri cenușiu-cafenii: una se deschide sus, în fața muntelui roșiatic, iar alta coboară aproape până la pământ. Aceeași dispunere, cu Înaintemergătorul și cei doi bărbați la stânga și cei doi îngeri cu veșmintele la dreapta, o consemnează Index of Medieval Art. Powell arată că aceeași schemă, cu îngerii pe un mal și apostolii pe celălalt, apare deja pe un capac pictat de raclă din secolul al VI-lea, provenit din Lateran, precum și în mozaicurile de la Dafni.

Crucea din Iordan și peisajul

Jos, în dreapta, acolo unde apa întâlnește proeminența de piatră de sub picioarele îngerilor, se înalță o mică coloană albă, cu o cruce în vârf. Index of Medieval Art o consemnează drept coloană purtând o cruce în Iordan. O coloană asemănătoare notează și într-un alt Botez, în codicele Vat. gr. 1156 (f. 290v), unde însă Înaintemergătorul stă pe malul drept, iar veșmintele sunt ținute de trei îngeri fără aripi, pe malul stâng.

Powell leagă motivul de descrierile locului Botezului lăsate de pelerinii din secolul al VI-lea. Theodosius (cca 530) amintește o cruce de fier pe o coloană de marmură, iar pelerinul anonim din Piacenza (cca 570) pomenește o cruce de lemn înfiptă în apă. Powell situează cele mai vechi exemple ale crucii în reprezentările Botezului în secolul al X-lea și observă că motivul devine obișnuit în secolul al XI-lea, ca la Osios Loukas. La Dafni, Iordanul este personificat de un zeu-fluviu. Potrivit interpretării ei, în miniatura Menologhionului locul acestui motiv clasic l-a luat un element topografic.

Peisajul e auster. Două vârfuri stâncoase se înalță deasupra malurilor și se profilează limpede pe fondul de aur. Cel din stânga, cenușiu-albăstrui, rămâne în spatele celor doi bărbați; cel din dreapta, mai mare și roșiatic, îi cuprinde pe îngeri. În colțul din dreapta jos crește un mic tufiș. O linie roșie subțire delimitează rama interioară a miniaturii. Între maluri, râul formează o suprafață albastră întinsă, care ajunge de la pieptul lui Hristos până la marginea de jos a imaginii.

Pagina 299 și textul ei

Pe paginile sinaxarului, miniatura ocupă cam jumătate din înălțime, iar textul cealaltă jumătate. Studiul lui D’Aiuto descrie liniatura paginilor în 32 de rânduri, 16 pentru text și 16 pentru imagine, și recunoaște o singură mână de copist, care a scris pe o singură coloană, într-o minusculă elegantă și foarte regulată. Această scriere este de obicei încadrată în „Perlschrift”, scrierea rotundă „perlată”, termen față de care D’Aiuto își exprimă rezervele. Pe pagina 299 textul vine primul, iar imaginea după. Titlul este scris în majusculă alexandrină, iar prima frază începe cu o inițială B mare, ornamentată, care iese în marginea stângă. Pagina întreagă poate fi studiată în copia digitală a Bibliotecii Vaticane.

Titlul sună astfel: „Μηνὶ τῷ αὐτῷ ϛ΄. Ἡ βάπτισις τοῦ Κ(υρίο)υ ἡμῶν Ἰ(ησο)ῦ Χ(ριστο)ῦ”. Textul începe cu „Βουλόμενος ὁ Κ(ύριο)ς ἡμῶν καὶ Θ(εὸ)ς πληρῶσαι πᾶσαν δικαιοσύνην…”. Expresia amintește de cuvintele lui Hristos către Ioan din Evanghelia după Matei (3, 15).

Traducere

Traducerea privește numai titlul și începutul primei fraze, așa cum sunt transcrise mai sus. „În a șasea zi a aceleiași luni. Botezul Domnului nostru Iisus Hristos.” „Voind Domnul și Dumnezeul nostru să împlinească toată dreptatea…”

Pictorii și problema datării

Alături de miniaturi, copistul a notat pe margini, cu majuscule, numele celor opt pictori sau mențiunea „τοῦ αὐτοῦ” („al aceluiași”). Toate mențiunile sunt scrise de aceeași mână. D’Aiuto, urmând studiul lui Ihor Ševčenko din 1962 despre miniaturiștii codicelui, îl socotește pe Pantoleon conducătorul echipei; dintre ceilalți îi amintește pe Mihail din Vlaherne și pe Mihail cel Tânăr.

Pe marginea paginii 299 se citește „τοῦ αὐτοῦ”, mențiune care trimite la numele lui Gheorghe de pe pagina 296. Lui Gheorghe îi atribuie Powell Botezul. Zacharova, cercetând dispunerea filelor și stilul miniaturii, o atribuie lui Simeon; printre indiciile pe care le invocă se află felul în care sunt redate chipurile și tușele albe oblice din apele Iordanului.

Datarea se discută încă. În fișa sa digitală, Biblioteca Vaticană plasează codicele la sfârșitul secolului al X-lea. Powell acceptă o realizare între 979 și 989, urmând-o pe Sirarpie Der Nersessian. Der Nersessian s-a sprijinit pe identificarea unui stâlpnic de pe pagina 238 cu Cuviosul Luca Stâlpnicul, care, după cronologia ei, a murit în 979, și pe absența cutremurului din 989 din calendar. Ševčenko, după cum rezumă D’Aiuto, a propus intervalul 1001–1016, pe baza unei mențiuni a pictorului Pantoleon în Viața Cuviosului Atanasie Athonitul. D’Aiuto însuși plasează codicele și mai târziu. Îl leagă de Psaltirea lui Vasile al II-lea din Biblioteca Marciana din Veneția, scrisă de același copist, și așază cel mai probabil ambele manuscrise în al doilea deceniu sau la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului al XI-lea, cu condiția ca legătura Psaltirii cu victoria de la Kleidion (1014) sau cu intrarea triumfală a lui Vasile al II-lea în Ohrida (1018) să se confirme. Datările propuse pentru miniatura Botezului se întind astfel de la ultimele decenii ale secolului al X-lea până la ultimii ani ai domniei lui Vasile al II-lea.

Surse și bibliografie

Biblioteca Apostolica Vaticana. Vat. gr. 1613, Menologium Basilii II (copie digitală). DigiVatLib.

Index of Medieval Art, Princeton University. Calendar: January 6.

Zacharova, A. (2008). „Los ocho artistas del Menologio de Basilio II”. În F. D’Aiuto (ed.), El «Menologio de Basilio II», Città del Vaticano, Biblioteca Apostolica Vaticana, Vat. gr. 1613. Libro de estudios con ocasión de la edición facsímil (pp. 131–195).

Distribuie acest articol

Citați acest articol

Cum se citează acest articol

Chicago

Pafilis, T. M. „Boboteaza în Menologhionul lui Vasile al II-lea”. Enciclopedia Greacă, 20 noiembrie 2026. https://www.elpedia.gr/ro/boboteaza-menologhionul-lui-vasile-al-ii-lea/.

APA

Pafilis, T. M. (2026, 20 noiembrie). Boboteaza în Menologhionul lui Vasile al II-lea. Enciclopedia Greacă. https://www.elpedia.gr/ro/boboteaza-menologhionul-lui-vasile-al-ii-lea/

MLA

Pafilis, T. M. „Boboteaza în Menologhionul lui Vasile al II-lea”. Enciclopedia Greacă, 20 noiembrie 2026, https://www.elpedia.gr/ro/boboteaza-menologhionul-lui-vasile-al-ii-lea/.

Harvard

Pafilis, T. M. (2026) „Boboteaza în Menologhionul lui Vasile al II-lea”, Enciclopedia Greacă, 20 noiembrie. Disponibil la: https://www.elpedia.gr/ro/boboteaza-menologhionul-lui-vasile-al-ii-lea/.