Hans von Aachen: Alegoria Păcii, a Artei și a Abundenței

Ridicând o ramură de măslin sub draperia roșie și grea, figura feminină centrală din Alegoria Păcii, a Artei și a Abundenței de Hans von Aachen leagă, printr-un gest amplu, personajele și obiectele unei reprezentări strâns închegate, în care corporalitatea umană coexistă cu emblemele cunoașterii. Pictat în 1602, în ulei pe pânză, cu dimensiunile de 197 × 142 cm, tabloul se află la Ermitaj, în Sankt Petersburg. În centrul interesului său stă relația dintre viața în pace, creația artistică și prosperitate, exprimată prin personificări feminine.

Figurile și organizarea reprezentării

Centrul compoziției este dominat de Pace, așezată cu trunchiul întors spre privitor și cu genunchii îndreptați spre stânga, în vreme ce capul se înclină în direcția opusă. Trupul ei luminos, proiectat pe veșmintele întunecate ale figurii din spate, concentrează lumina. O țesătură subțire, străvezie coboară jos pe coapse și se continuă în falduri printre trupuri, lăsând să se citească arcuirea poziției șezânde.

În spatele Păcii apare personificarea Artelor și a cunoașterii științifice. În partea stângă se distinge sfera cu inele metalice, instrument legat de astronomie, iar mai jos sunt adunate ustensile de pictură și alte obiecte. Ming-Ling Tsai, în studiul său, pune prezența sferei astronomice, împreună cu paleta și sculptura, în legătură cu strădania de a obține recunoașterea picturii și a sculpturii ca îndeletniciri egale cu artele liberale, adică disciplinele educației savante.

Mai jos, cu spatele spre privitor, Abundența ține o cupă de aur și își înalță chipul spre Pace. Țesătura de un brun-auriu care îi învăluie trupul se întinde în colțul din dreapta, lângă cornul cu fructe. Prin această așezare, figura introduce în tablou un al doilea nivel al privirii: privitorul o are în față pe Pace și, totodată, urmărește o altă figură care se întoarce spre ea, de la mică distanță.

Spațiul rămâne strâmt. Deasupra capetelor, draperia se răsfrânge în curbe largi, lăsând între falduri doar o deschidere îngustă spre cer și frunziș.

Pacea și locul artelor

La baza reprezentării, printre picioare și țesături, au fost strânse piese de echipament militar. Poziția lor joasă, în raport cu ramura înălțată, îngăduie citirea compoziției ca o biruință a unei stări în care artele se pot dezvolta. Tsai pune armura dată la o parte în legătură cu tradiția iconografică a lui Venus și Marte și subliniază dimensiunea imperială a temei. Această interpretare așază tabloul în mediul lui Rudolf al II-lea, la a cărui curte a activat pictorul.

În imaginea însăși, totuși, relația dintre concepte se desfășoară mai ales prin atingerea trupurilor. Figura din spate se apropie de Pace și își sprijină mâna pe umărul ei, în timp ce Abundența se întoarce din prim-plan spre întâlnirea lor. Între semnificațiile abstracte ale emblemelor se strecoară astfel gesturi de familiaritate, iar mișcarea lentă a capetelor și privirile țin reprezentarea într-un cerc restrâns.

Forma manieristă și o compoziție înrudită

Alungirea trunchiului, capul mic și articularea rafinată a degetelor îi dau Păcii eleganța studiată ce caracterizează manierismul. Termenul desemnează aici o tratare a figurii umane cu proporții accentuate și poziții complexe, vizibilă mai ales în decalajul dintre bazin și umeri. Suprafețelor luminate ale trupului le răspund umbre adânci, iar roșul draperiei revine în veșmintele din spatele figurilor.

Aceeași dispunere compozițională a folosit-o von Aachen și pentru o altă temă. Catalogul colecțiilor Liechtenstein pune în legătură Diana și nimfele ei odihnindu-se după vânătoare, lucrare de pe la 1602, cu Alegoria semnată și datată de la Ermitaj, semnalând strânsa asemănare a compoziției. În scena de vânătoare atributele figurilor se schimbă, lancea și animalele stabilind identitatea Dianei, pe când silueta feminină caracteristică, alungită, se păstrează.

Comparația arată cât de mult cântăresc obiectele în lectura tabloului de la Ermitaj. Poziția trupului putea reveni într-o altă narațiune. Aici, ramura care urcă sus, în fața draperiei, și sfera conturată mai jos, în stânga, hotărăsc conținutul întâlnirii.

Surse și bibliografie

• LIECHTENSTEIN. The Princely Collections, Vaduz–Viena. Diana and her Nymphs Resting after the Hunt. Catalog online al colecției, nr. inv. GE 2418.
• Tsai, Ming-Ling (2021). „Hans von Aachen’s Allegorical Representations of the Arts, and His Newly Identified Painting Allegory of the Arts”. EURAMERICA, 51(1), 1–60. DOI: 10.7015/JEAS.202103_51(1).0001.