Salt la conținut

Enciclopedia Greacă

Istorie, artă, cultură, mitologie, geografie și tehnologie

Sfântul Ierarh Ecumenie al Tricăi: pictura murală din Mănăstirea Ipapanti de la Meteora

T. M. PafilisArtă greacăArtă bizantină

Distribuie
Sfântul Ierarh Ecumenie al Tricăi într-o pictură murală, episcop cu barbă lungă, în felon polistavrion, ținând un sul desfășurat
Sfântul Ecumenie, episcopul Tricăi. Pictură murală din catoliconul Mănăstirii Ipapanti, Meteora, 1366/67.

Cu mâna dreaptă strânsă în jurul capătului de sus, înfășurat, al unui sul care se desfășoară aproape până la marginea de jos a imaginii, Sfântul Ierarh Ecumenie, episcopul Tricăi, este înfățișat în bust, cu capul ușor întors spre stânga privitorului. Pictura murală face parte din decorul catoliconului Mănăstirii Ipapanti (a Întâmpinării Domnului) de la Meteora. Mănăstirea este zidită în scobitura unei stânci abrupte, iar inscripția ctitoricească așază zidirea și pictarea bisericii în anul 6875 de la facerea lumii, adică în 1366/67. Episcopul unei cetăți tesaliene ține un text care vorbește despre o cetate, într-un schit adăpostit în scobitura stâncii, nu departe de Trica. Pe această coincidență se sprijină lectura imaginii propusă mai jos.

Catoliconul Ipapanti și datarea picturii

Inscripția s-a păstrat pe peretele de vest al naosului, deasupra ușii care duce din pronaos în naos. Ea îl numește ca ctitor pe „chir Nil”, ieromonah, protos al Schitului Stagi și egumen al Mănăstirii Dupiani. O a doua inscripție, pe peretele de nord, atribuie cheltuiala pictării unui anume Constantin, care a primit mai târziu numele monahal de Ciprian. Potrivit primei inscripții, biserica era închinată la început Înălțării Domnului. În formula de datare este pomenit ca suveran domnitor Simeon Uroš Paleologul, „împărat al romeilor, al Serbiei și al Romaniei”, iar ca episcop al Stagilor Visarion I. Monumentul se înscrie astfel limpede în anii stăpânirii sârbe asupra Tesaliei de vest. Site-ul oficial al Mănăstirii Marele Meteor, în secțiunea despre metocurile mănăstirii, descrie catoliconul ca pe o biserică cu o singură navă și acoperiș în formă de cruce, având un pronaos spațios dintr-o epocă ulterioară. Versiunea engleză datează pictura naosului în 1368, cea greacă indică 1366, iar inscripția 1366/67. Pictura pronaosului, datată 1784, este opera lui Dimitrios Zukis din Kalarrytes și a ucenicului său Gheorghios și aparține unui strat cu totul diferit.

Suprafețele înguste ale micii biserici nu au îngăduit desfășurarea întregului program obișnuit. Sfinții Părinți, după cum se arată în descrierea decorului, sunt înfățișați mai ales în altar, în bust. Inscripțiile au fost publicate de Nikos Bees în 1909; mai târziu, monumentul a fost cercetat mai sistematic de Gojko Subotić (1966). În vara anului 2003, Eforia a 7-a de Antichități Bizantine, în colaborare cu Mănăstirea Marele Meteor, a conservat pictura, prin restauratorii Margaritis Mitsatsikas și Stavrula Naku. După curățare au ieșit la iveală elemente care le scăpaseră cercetătorilor de dinainte.

Chipul ierarhului

Fața domină compoziția. Este alungită și îngustă, cu fruntea înaltă și pleșuvă străbătută de fine tușe albe și cu o șuviță mică în partea de sus. Linii albe subliniază și părul de la tâmple. Barba, lungă și ascuțită, se împarte în șuvițe prin linii luminoase și întunecate alternate și ajunge până la piept. Ochii, mari, cu pleoape grele, privesc pieziș spre stânga privitorului. Această mișcare, împreună cu ușoara înclinare a capului, îmblânzește frontalitatea la care te-ai aștepta de la un chip ierarhic. În spatele capului, nimbul de ocru intens, cu contur roșu închis și o subțire bordură albă, se desprinde limpede pe albastrul adânc al fondului.

Veșmintele sunt cele ale unui arhiereu din epocă: felon polistavrion alb și omofor cu cruci mari, roșu închis. La marginea scenei, în stânga privitorului, se disting fragmente din alte cruci roșii. Mâna stângă a sfântului nu se vede. Dreapta, cu degetele îndoite în jurul capătului înfășurat, ține sulul sus, lângă umăr, astfel încât foaia albă cade oblic în fața pieptului și acoperă aproape jumătate din lățimea compoziției.

Inscripția numelui și sulul

Pe fondul albastru, în stânga nimbului, inscripția cu numele este scrisă pe rânduri suprapuse, cu majuscule deschise la culoare. Cuvântul «ἅγιος» este prescurtat. În nume, litera Η redă atât ΟΙ-ul inițial, cât și Ι-ul terminației. În grafie normalizată se citește Ὁ ἅγιος Οἰκουμένιος. Sulul are cinci rânduri de text într-o majusculă neagră mare, despărțite prin linii subțiri; primul cuvânt este împărțit între primele două rânduri. Cu abrevierile dezvoltate, textul sună astfel:

Μνήσθητι, Κύριε, τῆς πόλεως ἐν ᾗ κατοικοῦμεν.

Traducere în limba română

„Pomenește, Doamne, cetatea în care locuim.”

Alegerea acestui text pentru un ierarh pe care tradiția locală îl cinstea ca ocrotitor al Tricăi pare întemeiată, deși cetatea nu este numită pe sul. Formularea amintește de rugăciunea de mijlocire a anaforalei din Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, unde apare forma «παροικοῦμεν». Pictorul a pus în mâna episcopului o rugăciune pentru cetate, iar această rugăciune se citea într-o mică mănăstire aflată aproape de scaunul său.

Maniera picturală și mediul artistic

Modelajul feței pornește de la un proplasmos întunecat, verzui — primul strat închis, pe care se clădesc tonurile luminoase — și înaintează cu ocruri calde. Pe pomeți, sub ochi, se întind pete roșiatice, în vreme ce luminile cad în linii albe fine, aproape paralele, pe frunte, pe dosul nasului și pe barbă. Conturul craniului, arcuirile sprâncenelor și șanțurile bărbii sunt trase cu o linie sigură, aproape caligrafică. Volumul feței rămâne sugerat, însă ceea ce organizează chipul este mai ales linia, nu o trecere continuă de la lumină la umbră.

Pictorul de la Ipapanti rămâne anonim. Konstantinos Vafiadis (Vapheiades), cercetând pictura bizantină de la Meteora, leagă idiomul său de fragmente de pictură murală din Mănăstirea Marele Meteor și socotește plauzibil ca același artist să fi lucrat acolo cu puțin înainte de 1366. El semnalează și o înrudire strânsă cu pictura bisericii Panaghia Olympiotissa din Elassona (1332–1355) și a catoliconului Sfântului Arhanghel Mihail de la Lesnovo, încadrând întregul grup într-un curent artistic răspândit în sudul Balcanilor în perioada stăpânirii sârbe. Chipul lui Ecumenie, cu linearitatea sa pronunțată și culorile vii și curate, se potrivește fără greutate acestei descrieri, chiar dacă un bust izolat nu ajunge pentru a judeca un atelier întreg.

Cine a fost Ecumenie al Tricăi

Persoana înfățișată aici i-a preocupat pe cercetători tot atât cât monumentul. Christos Krikonis, în studiul Ο Οικουμένιος Τρίκκης, consemnează că cercetarea a deosebit trei persoane cu același nume, din epoci foarte diferite: prima este plasată în prima jumătate a secolului al IV-lea, a doua în prima jumătate a secolului al VI-lea, iar a treia la mijlocul secolului al X-lea. Lui Ecumenie din secolul al VI-lea i se atribuie un comentariu la Apocalipsă, iar cu cel din secolul al X-lea au fost puse în legătură comentarii la Faptele Apostolilor și la Epistole. Krikonis susține că sfântul și ocrotitorul Tricăi cinstit de tradiția locală este persoana din secolul al IV-lea. Izvorul principal al acestei tradiții îl constituie Encomionul și Slujba alcătuite de Antonie, mitropolitul Larisei, care, după autor, a trăit la Trica între 1340 și 1362 și este una și aceeași persoană cu viitorul patriarh Antonie.

Potrivit Encomionului, Ecumenie se trăgea din Capadocia, era nepotul Sfântului Ierarh Ahilie al Larisei și l-a însoțit la Sinodul I Ecumenic, în 325. Mai târziu, Ahilie l-a hirotonit episcop al Tricăi. Același text pomenește și un loc de liniștire al sfântului lângă cetate, „Katafygion”, pe care Krikonis îl așază, probabil, la vreo opt kilometri spre nord. Este vorba de o narațiune hagiografică din secolul al XIV-lea și de o mărturie despre cinstirea sfântului în vremea lui Antonie. Krikonis mai aduce o mărturie. Patriarhul Filotei Kokkinos îl povățuia pe preot să scoată la proscomidie o părticică și pentru Ecumenie, împreună cu ierarhi precum Ahilie; pomenea adică «Ἀχιλλίου Λαρίσης, Οἰκουμενίου Τρίκκης καὶ πάντων τῶν ἁγίων ἱεραρχῶν» (pe Ahilie al Larisei, pe Ecumenie al Tricăi și pe toți sfinții ierarhi).

Cele două mărturii, Encomionul lui Antonie și pomenirea lui Filotei, aparțin cam acelorași decenii ca pictura de la Ipapanti. Prezența lui Ecumenie în catoliconul lui Nil se înscrie, prin urmare, într-o perioadă în care cinstirea sfântului local este atestată atât în Mitropolia Larisei, cât și la Patriarhie. În lista de picturi murale cu Ecumenie publicată de Krikonis, Mănăstirea Ipapanti este menționată explicit, alături de biserici din Trikala, de o biserică veche din Kalambaka și de mănăstirile Mântuitorului și Rusanu. O parte din moaștele sale, pe care, după Encomion, țarul Samuil le dusese la sfârșitul secolului al X-lea spre ținutul Heracleei Pelagoniei, s-a întors mai târziu la Trica. Krikonis relatează că a fost găsită în sacristia bisericii Panaghia Faneromeni, într-o raclă de argint pe care inscripția din interiorul capacului o datează în 1801.

Izvoare și bibliografie

Sfânta Mănăstire Marele Meteor. (f.a.). Metochia – Dependencies, secțiunea „Monastery of the Hypapante”. Sfintele Meteora.

Krikonis, Ch. Th. (f.a.). Ο Οικουμένιος Τρίκκης. Υπήρξε επίσκοπος, άγιος και πολιούχος της Τρίκκης; [Ecumenie al Tricăi. A fost el episcop, sfânt și ocrotitor al Tricăi?] (pp. 309–331). Depozitul Pandemos, Universitatea Panteion.

Vapheiades, K. M. (2023). Byzantine Wall Paintings and Icons at Meteora. Actual Problems of Theory and History of Art, 13, 291–298.

Distribuie acest articol

Citați acest articol

Cum se citează acest articol

Chicago

Pafilis, T. M. „Sfântul Ierarh Ecumenie al Tricăi: pictura murală din Mănăstirea Ipapanti de la Meteora”. Enciclopedia Greacă, 15 noiembrie 2026. https://www.elpedia.gr/ro/sfantul-ierarh-ecumenie-al-tricai-pictura-murala-manastirea-ipapanti-meteora/.

APA

Pafilis, T. M. (2026, 15 noiembrie). Sfântul Ierarh Ecumenie al Tricăi: pictura murală din Mănăstirea Ipapanti de la Meteora. Enciclopedia Greacă. https://www.elpedia.gr/ro/sfantul-ierarh-ecumenie-al-tricai-pictura-murala-manastirea-ipapanti-meteora/

MLA

Pafilis, T. M. „Sfântul Ierarh Ecumenie al Tricăi: pictura murală din Mănăstirea Ipapanti de la Meteora”. Enciclopedia Greacă, 15 noiembrie 2026, https://www.elpedia.gr/ro/sfantul-ierarh-ecumenie-al-tricai-pictura-murala-manastirea-ipapanti-meteora/.

Harvard

Pafilis, T. M. (2026) „Sfântul Ierarh Ecumenie al Tricăi: pictura murală din Mănăstirea Ipapanti de la Meteora”, Enciclopedia Greacă, 15 noiembrie. Disponibil la: https://www.elpedia.gr/ro/sfantul-ierarh-ecumenie-al-tricai-pictura-murala-manastirea-ipapanti-meteora/.