Teofan Strelitzas Bathas: Sfântul Hristofor de la Anapafsas

În apa râului, cu Pruncul Hristos așezat pe umărul stâng, Sfântul Hristofor al lui Teofan se sprijină într-un toiag înalt și înfrunzit și își întoarce fața spre copilul pe care îl poartă. Pictura murală face parte din decorul catoliconului Mănăstirii Sfântul Nicolae Anapafsas de la Meteora, operă a pictorului cretan Teofan Strelitzas Bathas, datată 1527. În această reprezentare, o temă care a cunoscut o largă răspândire în arta apuseană intră în pictura unei biserici ortodoxe, iar atenția se concentrează asupra legăturii dintre cele două figuri și asupra mersului sfântului prin apa străvezie.

Semnătura din 1527 și pictorul

În inscripția ctitoricească a catoliconului, Teofan își declară numele și starea monahală, alături de originea cretană. Anapafsas reprezintă cel mai vechi ansamblu de pictură murală semnat și datat care s-a păstrat de la el; de aici începe parcursul sigur documentat al picturii sale monumentale. Urmează marile lucrări athonite, la Marea Lavră în 1535 și la Mănăstirea Stavronikita în 1546, unde a colaborat cu fiul său, Simeon.

Documentarea epigrafică a acestui parcurs este examinată de ieromonahul Teofan Stavronikitianul într-un studiu din 2025, centrat pe descoperirea unei părți din semnătura pictorului în catoliconul de la Stavronikita. Descoperirea a adus o mărturie materială în sprijinul atribuirii picturilor de acolo, care se baza deja pe cercetarea stilistică și pe o însemnare manuscrisă despre încheierea lor de către Teofan și Simeon în ianuarie 1546.

Mai deschise rămân întrebările privind activitatea sa dinainte de Meteora. Maria Constantoudaki-Kitromilides propune atribuirea picturilor murale din catoliconul Mănăstirii Sfântul Neofit din Cipru lui Teofan, pe care îl plasează cronologic aproximativ între 1485 și 1559. Autoarea îl leagă totodată pe pictor de Teofilact, care semnează icoana Panagiei Enkleistriani din aceeași mănăstire, și propune identificarea sa cu un membru omonim al familiei Strelitzas-Bathas, atestat în Creta în 1509 și în 1517. Este vorba de o ipoteză de cercetare; în cadrul ei, schimbarea numelui din Teofilact în Teofan este pusă în legătură cu tunderea în monahism, care precedase lucrarea de la Anapafsas.

Meteora a fost înscrisă în 1988 în Lista Patrimoniului Mondial. În documentația UNESCO, picturile murale ale lui Teofan din 1527 sunt recunoscute drept un reper fundamental pentru trăsăturile iconografice și stilistice ale picturii postbizantine, cu o influență care s-a extins dincolo de acest ansamblu monahal.

Figura sub arcul polilobat

Un arc polilobat pictat, redat în tonuri de gri deschis, încadrează partea de sus a reprezentării. Sub el, fondul aproape negru lasă să se detașeze limpede nimbul de aur și contururile veșmintelor. În fotografia de ansamblu se observă pierderi ale stratului pictural de-a lungul marginii din stânga, iar mai jos o fisură trece oblic pe lângă toiag și continuă spre apă.

Hristofor apare robust, cu pasul larg și gambele goale. Talpa dreaptă, aflată în stânga privitorului, se îndreaptă în direcția drumului, cealaltă rămâne mai în urmă; capul, în sens opus mișcării picioarelor, se întoarce spre umărul care îl poartă pe Hristos. Această mică răsucire dă figurii o mobilitate lăuntrică, în vreme ce trunchiul își păstrează stabilitatea pe care o cere mersul.

Râul ocupă partea de jos a compoziției și ajunge puțin sub genunchi. Prin linii ondulate succesive, în tonuri gri-albăstrui, pictorul îi indică suprafața, lăsând gambele și tălpile vizibile prin apă. Liniile trec prin fața picioarelor, când mai dese, când mai rare, și se prelungesc până la marginile reprezentării.

Pruncul de pe umăr și toiagul înfrunzit

Sus, pe umărul stâng al sfântului, stă Hristos, cu trupul întors spre acesta. Poartă un hiton gri-albăstrui deschis, cu mici ornamente geometrice roșii, și un himation roșu, al cărui capăt liber se răsfrânge în spatele Lui, spre dreapta imaginii. Mâna dreaptă se întinde deasupra capului lui Hristofor și se sprijină pe părul acestuia; în stânga ține un mic sul alb, rulat. Un picior desculț coboară în fața pieptului sfântului, sub marginea veșmântului roșu.

Toiagul îl ține Hristofor în mâna dreaptă. Lemnul străbate aproape toată înălțimea reprezentării și se termină cu frunze care se deschid, ca o mică coroană de palmier, lângă nimb. Înfrunzirea lui se leagă de minunea toiagului care a odrăslit, semn al dumnezeirii Pruncului în narațiunea hagiografică. Astfel, în aceeași imagine a trecerii râului își află locul și un detaliu care trimite la descoperirea lui Hristos.

Inscripțiile

Cu litere albe pe fondul întunecat sunt notate identitățile figurilor. În stânga nimbului mare se înșiră vertical, în scriere prescurtată, „Ο ΑΓΙΟΣ”, iar în dreapta numele lui Hristofor se desfășoară pe mai multe rânduri, cu ligaturi și terminații alungite. Împărțirea inegală a spațiului disponibil, între veșmântul lui Hristos și limita reprezentării, influențează dispunerea scrisului.

Lângă capul Pruncului se disting „ΙϹ ΧϹ”, prescurtările consacrate ale numelui Iisus Hristos, cu sigma lunară în forma literei C. În nimbul Său se văd și liniile crucii înscrise. Detaliul fotografic permite recunoașterea numelor, fără a oferi însă o bază suficientă pentru concluzii sigure privind accentuarea numelui sfântului sau identitatea celui care a scris inscripțiile.

Traducerea în limba română

Inscripțiile, cu prescurtările dezvoltate:

• „Ο ΑΓΙΟΣ ΧΡΙΣΤΟΦΟΡΟΣ”: Sfântul Hristofor.
• „ΙϹ ΧϹ”: Iisus Hristos.

Veșmintele, faldurile și chipul

Închis în față cu un șir de nasturi rotunzi, veșmântul exterior gri-albăstrui urmează linia trunchiului și se ridică mai jos, lăsând picioarele libere pentru trecerea apei. O bandă de culoare deschisă îi subliniază deschizătura, iar țesătura strânsă formează falduri mari și curbe, mai ample în partea dreaptă a fotografiei, acolo unde se sprijină mâna stângă a sfântului. Sub acest veșmânt se vede o haină deschisă la culoare, care acoperă coapsele și se oprește aproximativ la genunchi.

Mantia roșie se leagă în față, sus pe piept, cu un nod mare. Se întinde pe umeri și coboară în spatele figurii până în dreptul genunchilor, cu marginile răsfrânte în afară. În partea de sus, suprafața ei roșie se apropie de himationul lui Hristos, iar mai jos încadrează veșmântul gri-albăstrui. Liniile luminoase de pe țesături urmează direcțiile diferite ale faldurilor, mai ales în jurul cotului și în marea răsfrângere de sub brațul stâng.

Pe chip, tratarea devine mai fină. Părul castaniu și ondulat încadrează obrajii și ajunge până la ceafă, iar barba se desparte în șuvițe mici în jurul bărbiei. Tonurile calde ale carnației și umbrele mai adânci din jurul ochilor și de-a lungul nasului modelează volumul capului. Privirea se îndreaptă spre Hristos, fără o schimbare pronunțată în expresia gurii.

Euthymios Tsigaridas a cercetat o icoană portabilă a Adormirii Maicii Domnului, provenită din biserica cu același hram din Kalambaka și păstrată la Mănăstirea Varlaam, pe care o atribuie lui Teofan și o datează în 1527. Iconografia ei aproape identică cu cea a Adormirii de la Anapafsas și înrudirea stilistică cu Andreas Ritzos îi susțin propunerea. La Hristofor, în lectura noastră, reținerea expresiei devine deosebit de sensibilă dacă observăm cât de puține mijloace sunt folosite pentru a reda comunicarea cu Pruncul: întoarcerea capului și direcția privirii sunt de ajuns, în timp ce mâinile rămân ocupate cu toiagul și cu veșmântul strâns.

Sfântul Hristofor al lui Teofan și iconografia apuseană

Povestea purtării lui Hristos peste râu s-a răspândit foarte larg în tradiția medievală apuseană. Documentația Metropolitan Museum of Art pentru tabloul lui Giovanni Battista Piazzetta pe această temă rezumă narațiunea din Legenda aurea: Hristofor, neobișnuit de înalt, trece un copil mic pe malul celălalt, înainte ca acesta să i se descopere drept Hristos. Tabloul lui Piazzetta datează din anii 1730; trimiterea la muzeu servește aici pentru narațiunea hagiografică și nu constituie o mărturie despre modelul pictural direct al lui Teofan.

În mediul cretan, contactul cu temele și modurile de pictură apusene era deja consolidat. Angeliki Lymberopoulou analizează comenzile de icoane in forma latina și in forma greca pe baza arhivelor notariale din Candia. Printre pictorii pe care îi studiază se află Nikolo Gripiotis (Nicolò Gripioti), activ între 1491 și 1525, care pictase un Sfânt Hristofor pentru capela familiei Bono din mănăstirea dominicană San Pietro Martire. Mărturia arată că tema circula în comenzile adresate atelierelor cretane înainte de pictarea catoliconului de la Anapafsas.

În acest cadru poate fi înțeleasă alegerea lui Teofan. Compoziția se leagă de iconografia apuseană a sfântului care Îl poartă pe Hristos, iar tratarea picturală se integrează în ansamblul catoliconului ortodox. Identificarea precisă a unui anumit model venețian ar cere o documentare comparativă mai specifică decât cea oferită de sursele de mai sus.

Interesant este și obiectul din mâna Pruncului. În micul panou cu Sfântul Hristofor pe care Muzeul de Artă din Philadelphia îl leagă de școala lui Jan van Eyck și îl datează în jurul anilor 1460–1470, Hristos ține o sferă de cristal, legată de povara lumii pe care sfântul o poartă împreună cu micul său călător. În pictura murală de la Anapafsas, Pruncul ține un sul închis, vizibil ca o mică tușă albă pe himationul roșu, lângă degetele mâinii stângi.

Surse și bibliografie

• Lymberopoulou, A. (2023). Post-Byzantine Cretan Icon Painting: Demand and Supply Revisited. Arts, 12(4), 139.
• Metropolitan Museum of Art (f.a.). Saint Christopher Carrying the Infant Christ (Giovanni Battista Piazzetta). The Met Collection, New York.
• Philadelphia Museum of Art (f.a.). Saint Christopher, cca 1460-1470. Collection, Philadelphia.
• UNESCO World Heritage Centre (1988). Meteora. World Heritage List, nr. 455.
• Θεοφάνης Σταυρονικητιανός, Ιερομόναχος (2025). Η ὑπογραφὴ τοῦ Θεοφάνους τοῦ Κρητὸς στὴν Ἱ.Μ. Σταυρονικήτα Ἁγίου Ὄρους [Semnătura lui Teofan Cretanul la Sfânta Mănăstire Stavronikita din Muntele Athos]. Βυζαντινά Σύμμεικτα, 35, 349-373.
• Κωνσταντουδάκη-Κιτρομηλίδου, Μ. (2023). Οι τοιχογραφίες στο καθολικό της μονής Αγίου Νεοφύτου: εικονογραφία, καλλιτεχνική ταυτότητα και ο κρητικός Θεοφάνης στη βενετική Κύπρο [Picturile murale din catoliconul Mănăstirii Sfântul Neofit: iconografie, identitate artistică și Teofan Cretanul în Ciprul venețian]. Δελτίον της Χριστιανικής Αρχαιολογικής Εταιρείας, 42 (2021), 197-238.
• Τσιγαρίδας, Ε. Ν. (2001). Άγνωστο έργο του Θεοφάνη του Κρητός στα Μετέωρα [O operă necunoscută a lui Teofan Cretanul la Meteora]. Δελτίον της Χριστιανικής Αρχαιολογικής Εταιρείας, 22, 357-364.